Nu sunt o persoană deosebit de ecoresponsabila. Am “obiceiuri bune” pe care le simt provenite mai mult din starea mea de român (și din cei 7 ani de acasă) decât din vreo pornire verde: nu cumpăr ca să arunc, am grijă să închid apa când mă spăl pe dinți sau când spăl vasele, sting lumina când ies din cameră. Spre rușinea mea, nu pretez o atenție sporită deșeurilor pe care le produc. Într-adevăr, cumpăr bananele neîmbrăcate in plastic și pun eticheta direct pe ele, însă recunosc că a cumpăra cu gândul la ce rămâne nu este neapărat un reflex. Cred că mulți suntem în aceasta stare, undeva intre confort și lipsa (aparentă) a alegerilor.
Trezirea conștiinței mele a avut loc – sau are loc, deoarece este un proces – o data cu conștientizarea cantității de deșeuri pe care o produc. În clădirea in care locuiesc, deșeurile pot fi depuse în 2 containere: de reciclat și toate celelalte. Am obiceiul de a recicla sticlele de orice fel, precum și hârtia. Sticlele rămân în bucătărie pana când ajung sa le cobor la container, iar hârtia se strânge pe un colt de birou.
Recent, a ajuns in casă o cutie de carton, un ambalaj, care s-a dovedit mai important decât credeam. Am decis sa o folosesc drept container pentru ceea ce trebuie reciclat. Am pus-o langa cosul de gunoi, așadar de fiecare dată când mergeam să arunc ceva, aveam efectiv sub ochi o alegere de făcut. Și atunci am realizat că o serie întreagă de ambalaje nu erau reciclate: cerculețele de securitate de la sticlele de plastic, etichete, mici resturi din plastic sau metal. Toate mergeau la gunoi pentru că nu aveau un loc al lor la mine in casă. Având un spatiu special dedicat acestei activități, care are și beneficiul de a fi ușor de transportat, a dus la o creștere a vizibilității, și deci a responsabilității mele de a face alegerea corecta.
Dar a dus și la conștientizarea cantității incredibile de ambalaje care rămâne de pe urma consumului meu. În 4 zile, am golit cutia de două ori.
Problema este, deci, împărțită în două: prima parte apare atunci când, in magazin, nu gândesc la ce rămâne de pe urma cumpărăturilor mele. Și mă regăsesc atunci cu o mulțime de ambalaje care trebuie date mai departe, într-o formă sau alta, dintre care multe, foarte multe nu pot fi reciclate in orasul in care stau. A doua parte apare atunci când locuința mea …sau obiceiul meu nu sunt adaptate pentru aceasta, iar rezultatul este că multe din obiectele care pot fi reciclate ajung la gunoi, împreună cu resturile nereciclabile.
În timp ce rumegam la aceasta concluzie, s-a întâmplat să dau peste un video cu titlul “I want you to stop recycling“: vreau sa nu mai reciclezi. Intrigant. Îl privesc si îmi dau seama că sfatul este, într-adevăr, foarte pertinent. Dacă ai ce sa reciclezi, problema exista deja. Am văzut-o și eu când am început utilizarea cutiei mele. Mult mai eficient (a se citi verde, responsabil, ieftin, inteligent…) este sa nu ajungi acolo. Nu cumpăra obiectul respectiv dacă e ambalat sau supra-ambalat. Nu accepta punga aia de plastic. Știi unde o să ajungă. Chiar daca iti spui “lasă, o folosesc alta data”. Știi că nu e așa și că nu va face decât să umple faimoasa punga cu pungi din bucătărie. Care va ajunge, până la urmă, la gunoi, pentru că pungile de plastic nu se pot recicla (cu usurinta, asadar multe dintre sistemele de gestiune a deseurilor din orase nu le accepta in containerele de reciclare). Nu îți lua cafea in pahar de plastic. Nu o sa fie reciclat, o să ajungă într-o groapă de gunoi. Ai atâtea căni in dulap, nu e una și pentru dus la birou? Nu îți fie teama sa refuzi un pai, un ambalaj, o broșură, un catalog. Ai nevoie de ele, cu adevărat? Dacă ai de ales intre același produs care vine într-un recipient reciclabil si unul nereciclabil, nu sta pe gânduri. Deși poate costa un pic mai mult.
Și aici intervine o (ultima) întrebare: știm ce se reciclează și ce nu?
In majoritatea localităților (in care se colectează selectiv), administrația pune la dispozitia populației containere pentru deșeuri menajere, plastic și metal (galben), hartie (albastru) și sticlă (verde). Daca aveți șansa de a locui in Brașov, București, Călărași sau Ploiești, puteti găsi informatii precise pe harta reciclarii. Pentru cateva alte orase sau județe, puteți găsi informatiile pe internet : Bistrita Nasaud, Arges, Cluj. Atenție in mod deosebit la ce puneți in containerul de reciclare pentru plastic : există diferite feluri de plastic, fiecare necesitand un proces diferit de reciclare. Nu toate firmele de reciclare acceptă toate tipurile.
Sunt foarte, foarte multe lucruri pe care le putem face. Este important să facem un prim pas, oricat de mic ar fi, iar asta nu ne obligă sa ne dam peste cap viața. Am prieteni care au cumpărat un aparat de compost cu viermi, deoarece stau in apartament și nu au unde composta. (Până la urmă, viermii au murit. De reîncercat). O cunoștință a spus că își va tine resturile menajere pe balcon și că la sfârșit de săptămână le va duce într-o grădină pentru compostare (iată o idee bună și pentru București, unde nu cred că există așa ceva). O alta, tot într-un apartament, își deshidrateaza resturile de legume in cuptor și le duce o data pe luna la țară. Alt cuplu din zona merge la magazin cu pungi de cârpă și borcane și se aprovizioneaza de la produsele in vrac. Singurul deșeu pe care îl produc în urma cumpărăturilor este bonul de casă. Și acesta este reciclabil.
